Cauta-l pe cersetor

10
447

Viața omului în lume
E un zbucium, trudă multă
E croită parcă-anume
Să nu fie întreruptă!

Dar o boală, o problemă
Studii, vacanțe, concedii
Fiecare au o temă
Ce necesită remedii.

În voiajul meu prin țară
De concediu oferit
Mă uitam prin geam afară
La ce Domnu-a făurit!

Vedeam câmpii minunate
Cu multicolore flori
Copacii cu frunze late
Ierburi verzi, multe splendori.

Am ajuns să văd și munții
Dealuri, podișuri, vâlcele
Am văzut trecând recruții
Mașini multe, trenuri grele.

Nu vor putea fi descrise
Niciodată ce-am văzut
Rămânea-vor doar ca vise
Despre care n-am crezut.

Și așa privind întruna
Am devenit obosit
Mi-am fixat haina cu mâna
Și-n curând am adormit.

Începui să am și vise
Despre tot ce-am admirat
Când ușa ni se deschise
Și apăru un bărbat!

_ Fie-vă milă de mine
Domnul vă va răsplăti _
Zise el printre suspine
Și vocea i se opri!

Ceilalți de lângă mine
Ce călătoreau în tren
Se priveau cu suspiciune
Și-și făceau câte un semn.

_ Sunt bolnav, nenorocit,
Familie numeroasă! _
Zise el cu glas sfiit
Și cu vocea tot mai joasă!

Câteva mâini se întinse
Oferind câțiva bănuți
Spre ființa ce venise
Să cerșească pe la mulți!

Eu n-am întins a mea mână
Deși omul aștepta
Chiar de vroia să rămână
Tot nimic nu căpăta!

Căci din prima mea privire
Eu nu l-am văzut bolnav
Nici având o altă fire
Sau ceva destul de grav!

Arăta îmbrăcat bine
Și chiar voinic arăta
Și eu mă cunosc pe mine
Nu mă poate înșela.

Nu dau banii la oricine!
Poate-i bețiv, e golan!
Dacă vrea să-i meargă bine
�Să-nvețe ce-nseamnă ban”!

Așteptând cu mâna-ntinsă
Și văzând că nu-l servesc
Cu o voce parcă stinsă
Zise el: �Vă mulțumesc”!

El plecă să mai cerșească
Eu căutai din nou s-adorm!
Și sub privirea cerească
Mă cufundai iar în somn!

Numai că de astă dată
Somnul meu fu tulburat
De-o ființă minunată
Ce-a venit și ma-ntrebat:

_ De ce a Mea rugăminte
Tu nu Mi-ai îndeplinit?
Nu ți-am pretins lucruri sfinte
Ci ceva obișnuit!

Un bănuț doar de la tine
Am dorit să am și Eu!
De Mi-ai fi dat să știi bine
Îl serveai pe Dumnezeu!

Să nu dați nimic de silă
Ci numai cum am zis Eu
�Când tu de sărac ai milă
Împrumuți pe Dumnezeu”.

Cum nu-nțelegi a mea vrere
Când ți-am spus-o clar și bine:
�Chiar de haina îți va cere
Dă-i cămașa de pe tine!”

Celui ce-ți va cere dă-i
Nu căuta la fața lui
Oamenii sunt buni sau răi!
Dar ce dai… Dai Domnului.

Dacă poți să faci un bine
Și nu-l faci cred că o știi
Săvârșești păcat în tine
Cu efect în veșnicii!

Nu ți-am spus Eu de pe munte
Milostivi să fiți mereu
Căci atunci pe-a voastră frunte
Eu voi pune semnul meu!

Numai un pahar cu apă
De vei da celui setos
Ve-i primi a Mea răsplată
Și în Cer și aici jos!

Și acum: _ Hai! Scoală, du-te
CAUTă-L PE CERȘETOR!
Fă-o asta cât mai iute
Să ai mândru viitor.

M-am sculat în grabă mare
Și-am ieșit în coridor
Eram într-o altă stare
Dornic de-a da ajutor!

Și-am luat pe rând vagoane
Să-ntâlnesc pe omul meu
Să plătesc a mele toane
Să mă-mpac cu Dumnezeu.

Dar parcă el dispăruse
Era ultimul vagon
Necredința-mi apăruse
De-ntâlnire cu-acel om!

Dar la ultima ieșire
Omul meu se pregătea
Îmbrăcat slab și subțire
Jos din tren ca să se dea.

Amice! Strigai eu tare
Stai puțin! Vreau să-ți vorbesc,
Și din dragostea mea mare
Vreau ceva să-ți dăruiesc.

Speriat rămase omul
De surpriza ne-așteptată!
Dar eu mă gândeam la Domnul
Să-mi repar greșeala toată!

Uite!… Haina mea de piele
ți-o dăruiesc cu plăcere
Ia-o pentru vremuri grele
Ia-o din mâinile mele.

Uite câteva sutare
Îți mai dau să ai de drum
Să mai îndrepți a ta stare
ți-i dăruiesc chiar acum.

Mirat omul mă privește
Ce-o fi gândind n-are rost
Dar a zis că-mi mulțumește
Din inimă pentru tot.

Vai! Ce fericire mare
Mi-a cuprins ființa toată
I-am dat și o sărutare
Ne-am strâns mâna laolaltă.

I-am urat și fericire
L-am ajutat să coboare
În timp ce a mea simțire
Trepida de-nviorare.

Am rămas singur acuma
Și-am strigat spre Dumnezeu
�Doamne ajută-mă-ntruna
Cum ești TU să fiu și eu”.

Iartă-mi gestul, necredința
Șterge tot trecutul meu
Întărește-mi azi credința
Să fiu pe deplin al Tău.

În orice împrejurare
Vreau s-aplic Cuvântul Tău
Oricât jertfa e de mare
Fericit voi fi doar eu!

Fă-mă să prețuiesc toate
Așa cum M-ai învățat
Fă să-nțeleg că se poate
Când de Tine-s ajutat.

Dragii mei în orice vreme
Nu uitați că Dumnezeu
E gata să Ne îndemne
S-aplicăm Cuvântul Său!

În orice împrejurare
Când pe alții ajutăm
Răsplata ne va fi mare
Căci lui Dumnezeu îi dăm.
Amin

10 COMENTARII

  1. Odata a venit la poarta mea o femeie necajita ,insotita de un copil.Doar ce intrasem in curte ,carand doua sacose cu cumparaturi .Femeia acerut ceva pentru copilul ei.Nu stiu ce s-a intamplat cu mine caci gandeam sa-i dau cate ceva din roadele din gradina dar pe buze mi-au iesit niste cuvinte total diferite de ceea ce gandeam;i-am spus ca am copii de crescut .Mi-a raspuns ca pe mine ma ajuta Dumnezeu.Aceste cuvinte m-au strapuns in inima dar nu am mai avut sansa sa-mi indrept gresala.Domnul sa ne dea vointa si infaptuiresi intelepciune sa invatam din greseli.Amin.

  2. E superba poezia!Mai stiti si altele asemanatoare?Daca da spuneti-mi si mie va rog adresa!Domnu` sa va binecuvanteze pe toti care intrati pe acest site`!

  3. Poezia este superba si mi-a lasat o impresie f buna . Ce m-ai este o perla , dar sa mai scrie inca vreo suta-doua . Mie mi-a placut .Plina de mesaj si de indemnuri. Numai sa fie urmate. teo

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.