„Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6:32)
Dragostea despre care vorbește Scriptura nu este o emoție sentimentală care îți dă fiori, ci este compasiune, preocupare și grijă, pentru starea de bine a celuilalt. Se bazează pe dedicare, nu pe interes. E un act de voința, nu un reflex al emoțiilor. Domnul Isus pune o întrebare care te face să te oprești din căile tale.
„Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine?” (v. 32-33).
Să iubești este cel mai dificil lucru pe care îl vei face vreodată și ai nevoie de tot harul pe care ți-l poate da Dumnezeu. Domnul Isus continuă: „iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Prea înalt; căci El este bun și cu cei nemulțămitori și cu cei răi. Fiți, deci, milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.
Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (v. 35-38).
Tu spui: „E un standard înalt”. Da, de aceea e strategia câștigătoare.
