„Vă dau pacea Mea … Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (loan 14:27)
Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm ca este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”.
Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut.
Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile, iar Corrie Ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr al morții, nazist. Misionara Elisabeth Elliot a găsit-o în lucrarea ei cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență!
Autorul Creath Davis subliniază următoarele: „Renunțarea este predarea în fața sortii. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu. Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeu care umple acel univers cu scop si destin.
Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate”. Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează procesul pentru marea creativitate. Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit pentru mine.” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?” Renunțarea spune: „Ce pierdere.” Acceptarea spune: „In ce mod răscumpărător vei folosi acest dezastru, Doamne?” Renunțarea spune: „Sunt singur.” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne.”
