-“Robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh” (Numeri 14:24)-
Caleb i-a spus lui Moise: “Haide să ne suim, și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruiton!”Dar bărbații care fuseseră împreună cu el “¦ au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara “¦ Ei au zis:””¦ am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor “¦ față de ei parcă eram niște lăcuste” (Numeri 13:30-33).
În această relatare observăm două atitudini: 1) O atitudine de îndoială. Zece din cele douăsprezece iscoade s-au întors spunând: “Nu putem cuceri țara!” Dar majoritatea nu au neapărat dreptate. Dacă Dumnezeu îți promite ceva, lucrul este al tău, chiar dacă ești în minoritate.
Relatarea făcută de majoritate a îngrozit poporul lui Dumnezeu; au căzut în amnezie spirituală; au uitat ultimii patruzeci de ani în care El le-a purtat de grijă in mod supranatural. Au ajuns să creadă că Egiptul a fost de fapt țara în care curge lapte și miere. “N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustie” (Numeri 16:13).
Incredibil! Egiptul a fost o țară a muncii și a robiei, nu a laptelui și a mierii. Care a fost problema lor? Ei au lăsat ca circumstanțele să-i influențeze mai mult decât promisiunile lui Dumnezeu. Când se întâmplă așa, te usuci spiritual, începi să fii nemulțumit și să spui lucruri precum: “Poate Dumnezeu a făcut minuni în trecut, dar acum nu mai face”. Drept consecință a necredinței lor, nici unul din ei nu a intrat în țara promisă cu excepția lui losua și a lui Caleb. 2) O atitudine a credinței. Dumnezeu a spus: “Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni” (Numeri 14:24). Așadar ce atitudine ai?
