“Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit” (Psalmul 51:17)
Lumea care celebrează succesul nu vede valoare în lucrurile zdrobite. Dar dintr-un duh zdrobit Dumnezeu scoate la iveală frumusețe. Pentru ca o plantă să crească din pământ, sămânța trebuie să crape; pentru ca puiul de găină să iasă la loc larg, coaja oului trebuie spartă. Chiar și un cal matur trebuie zdrobit; el trebuie să învețe să recunoască sunetul vocii stăpânului și să răspundă la hățuri. După o întâlnire umilitoare cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel și-a reevaluat toată activitatea religioasă cu care se lăuda altădată și a socotit-o “un gunoi” (Filipeni 3:8). Și nimeni nu se laudă cu gunoiul, ci simte repulsie față de el.
Zdrobirea este lucrarea lui Dumnezeu prin care El ne dezbracă de atotsuficiența noastră așa încât caracterul lui Hristos să strălucească în noi. Nu trebuie să înțelegi greșit; a fi zdrobit nu înseamnă neapărat să experimentezi vreo tragedie. Mulți oameni suferă tragedii, fără să se apropie de Dumnezeu și fără măcar să se gândească la El. Într-adevăr, aceeași căldură care topește fierul, poate întări lutul. Problema cu zdrobirea nu constă neapărat în circumstanțe, ci în reacția noastră. Ce încearcă Dumnezeu să ne învețe? Adevărata zdrobire se produce atunci când El ne dezbracă de haina atotsuficienței noastre așa încât nu mai avem nici o putere să ne revenim. Când Dumnezeu blochează orice ieșire ajungem să vedem că numai El este răspunsul nostru, iar această descoperire ne va schimba viața. “Și care este aceasta?” întrebi tu. Când doar Dumnezeu este tot ce ai, de Dumnezeu este tot ce ai nevoie! Concluzie: Puterea lui Dumnezeu este rezervată celor care au renunțat să mai încerce să rezolve lucrurile prin propria lor putere sau să realizeze ceva pentru proÂpriile lor interese!
