– “Ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27) –
xistă o legătură strânsă între acțiunea noastră spre îndeplinirea unui vis și resursele necesare de care avem nevoie. Adeseori noi ne dorim să vedem resursele sau să le avem în mână, înainte de a începe să înaintăm. Când facem lucrul acesta, nu avem nici resursele, nici înaintarea. Trebuie să fim ca melcul care a început să se cațere pe un măr într-o zi friguroasă de februarie.
În înaintarea lui milimetrică, un vierme și-a scos capul afară dintr-o gaură din scoarța copacului și a spus: “îți irosești energia. Nu este nici măcar un măr în pom”. Melcul a continuat să urce și a răspuns: “Nu, dar vor fi când voi ajunge eu sus”! De multe ori în Scriptură, Dumnezeu a trimis oameni cu puține resurse sau resurse nepotrivite. Dar când au ajuns la locul unde Dumnezeu dorea ca ei să fie, resursele necesare pentru a face acea slujbă îi așteptau acolo.
Viziunea nu vine după resurse, ci invers. Mai întâi avem un vis, apoi trebuie să mergem spre el. Atunci ““ și doar atunci ““ urmează oamenii și resursele. Apoi planul pe care ni l-a dat Dumnezeu începe să prindă contur. Un om înțelept a spus cândva: “Efortul își primește răsplata după ce o persoană refuză să renunțe”. Oamenii care reușesc “văd” ceea ce alții nu văd. E ceea ce-i face să meargă înainte. “Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.
