“Cel ce seamănă cu lacrami, vor secera cu cântări de veselie” (Psalmul 126:5)
Prietenii te țin de mână și te încurajează pe drum, dar ducerea la îndeplinire a unui vis, venit de la Dumnezeu, implică udarea lui cu propriile tale lacrimi. Nici părtășia, nici prietenia nu poate micșora prețul sacrificiului personal care ți se cere. Aceasta este vestea nu prea bună. Totuși, vestea mai mult decât bună este că va exista un seceriș! ” Cei ce seamănă cu lacrămi, vor secera cu cânÂtări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii”. Dar trebuie să știi în ce anotimp te afli. Există:
1) O vreme pentru lacrimi. Aceasta nu este o scuză pentru pasivitate sau o expunere a slăbiciuÂnii care te reduce la plâns pentru că viața nu este corectă și situațiile sunt dificile. Neemia a fost mișcat până la lacrimi pentru ruinele Ierusalimului. Apoi L-a căutat pe Dumnezeu, a alcătuit un plan, a făcut o echipă și a rezidit cetatea. Pe tine ce te mișcă? Pentru ce ești plin de pasiune?
2) O vreme pentru seceriș. Orice lucru în viață își are vremea lui, dar și cauza lui (Ecclesiastul 3:1-4). Cei care înțeleg motivul și care trăiesc la maxim acest anotimp sunt “ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Să remarcăm cuvintele: “la vremea lui”. Rodul nu va crește înainte de vreme. De aceea trebuie să faci diferența între vremurile diferite din viața ta și să te adaptezi la ele. Chiar și meniurile din restaurante ne amintesc că anumite preparate sunt disponibile numai în sezon. Trebuie să știi când este timpul să te oprești din plâns și să începi să seceri, altfel vei pierde recolta. Lacrimile sunt pentru cel care pune sămânța, bucuria este pentru cel care culege roadele. Așadar când se schimbă anotimpul, culege-ți roadele plin de bucurie! ți-ai făcut partea, acum este vremea să te bucuri de ceea ce ti-a promis Dumnezeu.