-“Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră” (1 Tesaloniceni 4:3)-
Cuvântul “sfințire” înseamnă “a fi pus deoparte” pentru un scop special. Să ne uităm la corÂtul Vechiului Testament: “Să faci un lighean din aramă “¦ în el Aaron și fiii lui își vor spăla mâinile și picioarele acolo “¦ ca să aducă Domnului jertfe” (Exod 30:18-20). De ce să-și spele mâinile și picioarele? Pentru că mâinile vorbesc de faptele noastre, iar picioarele vorbesc de umblarea noasÂtră, și ele trebuie curățite în fiecare zi. Psalmistul spune: “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu” (Psalmul 15:1-2). Pavel arată următoarele: “într-o casă mare nu sunt numai vase din aur și din argint, ci și din lemn și de pământ. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele pentru o întrebuințare de ocară” (2 Timotei 2:20). Acest lucru nu se referă la mântuire; în calitate de creștin, deja ești în casă. Nu, el vorbește de curățirea faptelor noastre pentru ca Dumnezeu să ne poată folosi pentru lucruri de cinste! Dacă umbli cu Dumnezeu de multă vreme. El cere un grad mai mare de dedicare!
AW Toyer scrie: “Gândește-te la oamenii care se regăsesc în tradiții religioase. Ei descoperă o serie de lucruri despre ei înșiși. Ei descoperă că devin mai bătrâni, dar nu și mai sfinți. Timpul este dușmanul lor, nu prietenul lor”¦ anul trecut nu erau mai bine decât au fost cu un an înainte”. Oswald Chambers scrie: “Devin eu din ce în ce mai îndrăÂgostit de Dumnezeu ca de un Dumnezeu sfânt sau am eu concepția unui om amabil care spune: “Ei bine, păcatul nu contează prea mult?” Da, este adevărat, harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul. Dar: “Suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
