-“Poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetății se va prăbuși” (losua 6:5)-
Te lupți într-o bătălie pe care te temi că nu o vei câștiga? De cine depinzi: de Dumnezeu sau de tine însuți? Când s-a confruntat cu armatele aliate ale lui Amon, Moab și Muntele Seir, Dumnezeu i-a zis poporului Său Israel: “nu voi veți lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Iar Dumnezeu nu a pierdut încă nici o bătălie! El i-a spus lui losua: “lată, dau în mâinile taie lerihonul” (losua 6:2). Observăm că el nu a spus: “voi da în mâinile tale”. Israel avea deja vicÂtoria, iar acum erau chemați să o obțină. Dar întrebarea rămâne, cum? Răspunsul lui Dumnezeu a fost: “poporul să scoată strigăte mari”, losua le-a spus israeliților: “Când vor suna lung din corÂnul de berbec, și când veți auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetății se va prăbuși, și poporul să se suie, fiecare drept înainte” (losua 6:5). Nici o persoană rațională nu s-ar aștepta la un strigăt, oricât de puternic, prin care zidurile unei mari cetăți să se prăbușească. Dar acesta nu a fost un strigăt obișnuit; acesta a fost un strigăt al credinței bazat pe promisiunea pe care le-o făcuse Dumnezeu. Deși victoria părea imposibilă, când Israelul a striÂgat Dumnezeu a răspuns făcând să se prăbușească zidurile și deschizând porțile spre țara Promisă. Când cauți o ușă deschisă și tot ceea ce vezi este un zid gros, ultimul lucru pe care îți vine să-l faci este să strigi “victorie”, nu-i așa? Dar trebuie să-o faci deoarece:
1) Strigătul laudei duce la victorie;
2) Credința ta este “înregistrată”;
3) Dușmanul este derutat și rămâne fără două din cele mai importante arme: îndoiala și descurajarea;
4) Ascultarea, chiar și când nu-nțelegi, aduce mereu rezultate. Așa că strigă; căci victoria este a ta!
