“Am să scot apă și pentru cămilele tale” (Geneza 24:19)
Într-o zi, Avraam l-a trimis pe slujitorul lui, Eliezer, să caute o soție pentru fiul său Isaac. Ajungând în aproprierea unui orășel, el s-a rugat: “Fă ca fata căreia îi voi zice: “Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau””¦ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu”. Deodată apare Rebeca și îi zice: “Bea și apoi voi scoate apă și pentru cămilele tale” (Geneza 24:13-14). Rebeca nu știa că acel om are abilitatea de a-i schimba viața. Ea nu a știut că bunătatea ei îi va deschide ușa spre o mare binecuvântare. În vremea Vechiului Testament, exista obiceiul de a da apă de băut unui străin; era cunoscut drept o lege a ospitalității. Iudeii credeau cuvintele: “Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit, fără să știe, pe îngeri” (Evrei 13:2).
Dar cine oare din lumea aceasta se oferă să adape zece cămile însetate? O cămilă poate bea patruzeci de galoane de apă. Asta ar lua cam o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, neurmărind altceva decât bucuria slujirii. Ceea ce nu știa ea era că acele cămile urmau să o transporte înapoi la Isaac, că va deveni nevasta lui, că el o va umple de mari bogății și o va așeza în familia lui Hristos. Deci dacă vrei să avansezi în viață, trezește-te devreme, culcă-te târziu, muncește mult fii onest și soluționează probleme. Trăiește potrivit învățăturii lui Hristos: “mergi cu el două” (Matei 5:41). Cheia succesului se află în a face nu doar ceea ce oamenii se așteaptă, ci puțin mai mult. Da, cămilele sunt urâte, dar din acea situație urâtă a rezultat cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat vreodată Rebecăi.
