„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu.,, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18)
Teoreticianul și fizicianul Stephen Hawking are o minte sclipitoare iar oamenii l-au asemuit cu Albert Einstein. Însă el suferă de o boală degenerativă rară, numită scleroză laterală amiotrofică. Această boală l-a dus la paralizie.
El a învățat să utilizeze computerul cu vârfurile degetelor și așa a reușit să-și comunice calculele și gândurile. Înainte de a se îmbolnăvi, el și-a descris viața drept „o experiență lipsită de sens”. Obișnuia să bea prea mult si să lucreze prea puțin. Însă după ce a descoperit că e posibil să mai aibă numai câțiva ani de trăit, viața lui a căpătat brusc o nouă semnificație.
De fapt, a devenit mai fericit decât înainte. El a explicat acest paradox în felul următor: „Când” așteptările cuiva se reduc la zero, acea persoană apreciază tot ceea ce are”.
Când ți se spune ca mai ai o perioadă limitată de trăit, lucrul acesta îți schimbă întreaga perspectiva asupra vieții. Lucrurile pe care le treci cu vederea devin, dintr-odată, semnificative: hohotul de râs al copiilor, răsăritul sau apusul, dragostea prietenilor ori a familiei chiar și o simplă plimbare în parc.
Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt cei ce cred că „viața le este datoare cu ceva . Ei nu sunt niciodată fericiți pentru că au impresia că nu primesc niciodată ceea ce merită.
Apostolul Pavel se afla în închisoare, fără speranța că va ieși de acolo, când a scris: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”.
Ce voia el să spună? Un lucru simplu: în loc să intri în competiție, să te compari cu alții și să te plângi, uită-te atent la lucrurile bune pe care ți le-a dat Dumnezeu, bucură-te de ele și dezvoltă-ți o atitudine de mulțumire (Filipeni 4:8).
