– “Cei neprihănit de șapte ori cade, și se ridică” (Proverbe 24:16) –
Cum se face oare că eșecul îi distruge pe unii, iar pe alții îi face mai puternici? Secretul poate se află în faptul că ei lasă ca eșecul să le fie profesor și își transformă înfrângerile în experiențe de învățare. Wilma Rudolph a fost cel de-al douăzecilea copil din cei 22 de copii ai unei familii sărace de negri din Tennessee. Când era copil, a avut poliomielită și a fost obligată să poarte proteze ortopedice până ia nouă ani. La doisprezece ani, a dat probă pentru echipa de baschet a școlii și a picat. În anul următor a exersat în fiecare zi până când, în cele din urmă, a intrat în echipă. Un antrenor de atletism a remarcat-o într-o zi și a convins-o să-l lase s-o antreneze pentru proba de sprint. Perseverența ei i-a adus o bursă la Universitatea din Statul Tennessee unde a devenit o vedetă a pistei.
În 1960, a fost admisă în echipa olimpică a Statelor Unite. La proba de 100 de metri a trebuit să se confrunte cu Jutta Heine din Germania, deținătoarea recordului mondial. Dar Wilma a câștigat ““ și a câștigat din nou la proba de 200 de metri! A treia cursă a Wilmei a fost ștafeta de 100 de metri, unde din nou s-a confruntat cu Jutta. Chiar când bastonul i-a fost înmânat Wilmei, ea l-a scăpat, făcând-o pe Jutta să preia conducerea. Dar spiritul ei perseverent a făcut-o să ridice bastonul și să alerge în urmărirea disperată. A ajuns-o pe alergătoarea germană pe ultimii câțiva pași și a câștigat a treia medalie de aur ““ mai mult decât câștigase vreo femeie în acele vremuri. Wilma a devenit bunică și a călătorit în jurul lumii pentru cauza copiilor, motivându-i cu povestea ei. “Îi fac să înțeleagă, spune ea, că pot reuși, atâta timp cât sunt dispuși să lucreze pentru asta”.
