“Am ridicat ochii spre cer”¦ mi-a venit mintea înapoi” (Daniel 4:34-36)
Când împăratul Nebucadnețar s-a pocăit, “mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi”. Dar când noi trebuie să ne păstrăm imaginea, suntem refractari față de cererea de ajutor la alții, ca nu cumva lumea să aibă o părere mai proastă despre noi. Un autor scrie: “Să cazi este destul de rău, dar să cazi și să nu strigi după ajutor este și mai rău. Unii sunt atât de plini de mândrie și de auto-suficiență, încât ei se gândesc: “Dacă nu mă pot ridica singur, nu voi lăsa pe nimeni să mă ajute”.
Nu mai fi atât de mândru ““ mândria este cea care te-a făcut să cazi de prima dată! Biblia spune: “El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:37).
Mândria este periculoasă, ea te obligă să stai inutil într-o stare de neajutorare zile în șir ““ și uneori ani. Dacă ai fi cerut imediat ajutor, te-ai fi putut ridica și ți-ai fi putut continua viața”. Proverbe 14:12 spune: “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Ai încercat vreodată să salvezi un animal rănit? El nu știe că singura ta dorință este să-l ajuți; el știe doar că este în dureri și în consecință ripostează față de persoana care o merită cel mai puțin.
Lucrul acesta este adevărat mai ales când ai fost rănit de o persoană apropiată și nu ai întrezărit lucrul acesta. Poți suferi atât de mult, încât începi să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în Dumnezeu. încetezi să te mai rogi și să citești Biblia, îi eviți pe cei ce vor să te ajute și refuzi să lași pe cineva să se roage pentru tine. Biblia spune: “nu vă împietriți inimile” (Evrei 3:15).
Astăzi, recunoaște că ai căzut și lasă-L pe Dumnezeu să te ridice.
