“Nu știți că, dacă vă dați cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
Romani 6.16
“Sclavul întemnițat”
În Italia, la poalele Alpilor Apuani există o carieră de marmură vestită în lume: Carrara. Undeva, lângă pereÂtele carierei, izbucnește dintr-o stâncă de marmură o jumătate de statuie: vestitul “sclav întemnițat” lucrat de Michelangelo. De sute de ani însă, sclavul stă pe juÂmătate sculptat și pe jumătate încă neeliberat, înlănÂțuit în stâncă. Din motive neștiute, Michelangelo nu a terminat statuia sau probabil a dorit să arate prin ea starea de robie a omului legat de păcate.
Este un fapt bine cunoscut în viață că atunci când ne supunem în fața cuiva, acceptându-l ca stăpân, deÂvenim sclavul acelei persoane. Tot așa, dacă ne supuÂnem păcatului, devenim robii păcatului și la sfârșitul vieții ne va aștepta moartea veșnică. Însă dacă ne suÂpunem în ascultare față de Dumnezeu, vom deveni oaÂmeni liberi. Marele pericol al multor oameni este acela de a fi jumătate liberi și jumătate înlănțuiți. Aceasta este o înșelăciune a diavolului. Dumnezeu nu acceptă jumătățile de măsură. El dorește să fim oameni dezleÂgați de robia păcatului. Acceptăm?
