“Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)
Cu toții avem nevoie de o întâlnire cu Isus Hristos, Cel ce e mai mare decât Moise, dătătorul Legii, și decât llie, profetul, și decât toți ceilalți profeți care au trăit vreodată. Cu Cel ce poartă adevărata coroană a universului, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Trebuie să cădem cu fața la pământ și să-L vedem ca pe Cel sfânt, Cel mai măreț, Singurul.
Când faci asta, toate fricile tale, exceptând frica de Hristos însuși, se vor topi ca un cub de gheată într-o zi de vară. Vei fi de acord cu David: “Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? ”
In cartea “Prințul Caspian”, există o extraordinară ilustrație a acestui fapt. Lucy îl vede pe leul Aslan pentru prima oară după mulți ani. S-a schimbat de la ultima lor întâlnire. Mărimea lui o surprinde si ea îi spune asta. “Aslan, spune Lucy, ești mai mare”. El răspunde: “Asta pentru că ai crescut, micuțo”. Lucy spune: “Nu, pentru că tu ești mai mare!” El răspunde: “Nu sunt mai mare. Dar cu fiecare an în care crești, mă găsești mai mare”.
Și la fel este în umblarea noastră cu Hristos. Cu cât îi slujim mai mult, cu atât El devine mai măreț. Nu pentru că El se schimbă, ci noi ne schimbăm. Noi vedem dimensiuni, aspecte, caracteristici pe care nu le-am mai văzut până acum; creșteri uimitoare ale sfințeniei, puterii și unicității Sale. Numai după ce am căzut la picioarele Lui în smerenie și în totală dependență ne va spune ce le-a spus și ucenicilor Săi pe munte “Sculați-vă, nu vă temeți!” (Matei 17:7).
