-“Cei cu inima curată “¦ vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8)-
În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:18). Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permițându-i preotului să-și vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească și să se spele, altfel murea. Psalmistul scrie: “Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? ““ Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată “¦ Acela va căpăta binecuvântarea Domnului” (Psalmul 24:3-5). Binecuvântările iui Dumnezeu sunt condiționate de starea inimii. Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat? Nu, ci că trebuie să fii conștient de păcat și să-l rezolvi imediat. De ce atâta zgomot pentru curăție?
Deoarece Domnul Isus a spus: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”, problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputința noastră de a-L vedea. Nu e de mirare că David s-a rugat: “Zidește în mine o inimă curată”. (Psalmul 51:10). Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă “a curăța”. Când ai auzit și ai văzut prea multe, ai nevoie de o curățenie spirituală. Numai o inimă curată poate înțelege voia lui Dumnezeu și poate deosebi căile Lui.
Păcatul neidentificat, nemărturisit și neiertat îți va bloca arterele spirituale. O inimă care nu este curată te va face să cauți înțelepciunea celor din jur și nu pe cea a lui Dumnezeu. Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalți. Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să lași jos. Scapă de “orice pedică, și păcatul care te înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1). Ceea ce dorește Dumnezeu să-ți arate merită efortul de a te curăți
