“Eu-zice Domnul te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmul 32:8)
Jon Walker scrie: “Cum ar fi să ierți într-o relație care este dăunătoare și nu mai funcționează? Ar trebui să rămâi în relație, deși celălalt continuă să facă același lucru? Iubirea vrăjmașului nu înseamÂnă să-i scuzi comportamentul “¦ în orice relație nesănătoasă ne zbatem să rezistăm insultelor prin-tr-un răspuns plin de pace și de evlavie. Aceasta înseamnă să stabilim limite sănătoase, prin care să nu mai fim atât de vulnerabili la injurii. Ușor de spus, greu de făcut când cel care abuzează este un părinte, un soț sau chiar un copil. Actul iertării nu îți cere să suporți în continuare abuzul și nu înseamnă că trebuie să stai într-o stare de abuz. Domnul Isus a arătat că iertarea se poate produce imediat prin faptul că i-a iertat pe cei care L-au răstignit: “Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Pe măsură ce ne maturizăm, Dumnezeu ne învață să iertăm neîncetat și chiar instantaneu.
Dar este un proces de învățare, deci nu-ți fă mustrări de conștiință dacă nu poți să o faci acum. Încrede-te în harul lui Dumnezeu și lasă-L să te ducă mai aproape de Iertare. Probabil îți va lua timp ““ așa va fi ““ până vei primi harul de a ierta. Dumnezeu lucrează. Primul pas este să-L lași să-ți înmoaie inima. Inimile noasÂtre au tendința de a se împietri în relațiile dificile. Dar doresc să accentuez din nou, înmuierea inimii nu înseamnă să accepți abuzul sau situația în care ești abuzat sau în care ai putea fi abuzat. Iertarea nu este același lucru cu acceptarea comportamentului abuziv”. Așadar, caută consiliere și vorbește cu Dumnezeu. Promisiunea Lui este “te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi”.
