“Începutul evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.” Marcu 1.1
“Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.” Matei 27.37
Isus a devenit om ca noi, dar fără păcat. El a crescut într-o cetate disprețuită, Nazaret. Acolo a exersat meseria de tâmplar. Modest și smerit, un om printre oameni!
Și totuși, El a fost total diferit. El era Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lui Israel. Oamenii au vrut să-i conteste ambele poziții. Dar Dumnezeu a purtat de grijă întotdeauna ca Fiul Său să fie distins public.
La nașterea Sa, îngerul a vestit că acel copil născut era “Hristos, Domnul”. Câtva timp mai târziu înțelepții de la Răsărit s-au interesat în Ierusalim de “împăratul iudeilor” și L-au onorat cu daruri corespunzătoare.
La începutul slujbei Sale când Isus S-a lăsat botezat, Dumnezeu a deschis cerul deasupra Lui. El a arătat că Fiul Său nu era pe aceeași treaptă cu cei care își recunoșteau păcatele și a mărturisit: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
În timpul slujbei Sale, Dumnezeu a deschis cerul încă o dată. Pe muntele schimbării la față, ucenicii au auzit cum Dumnezeu a făcut cunoscut plăcerea Sa în Fiul Său preaiubit (Matei 17.5).
La sfârșitul vieții Sale, Dumnezeu S-a îngrijit ca inscripția de pe cruce: “Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor” să nu se schimbe. Iar după ce Mântuitorul a murit, căpitanul roman a mărturisit: “Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
