„Să faceți totul în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3:17)
Cercetările arată că cele mai frumoase clipe din viața noastră nu vin în urma divertismentului din timpul liber sau a plăcerii. Ci ele apar când suntem absorbiți de sarcini care ne provoacă, dar care se potrivesc ca o mănușă cu cele mai dezvoltate abilități ale noastre. în astfel de clipe, ne simțim atât de prinși într-o activitate, încât timpul pare, oarecum, ignorat; suntem concentrați total fără să trebuiască să facem prea mari eforturi. Ne aflăm într-o profundă stare de conștientă, dar fără să fim conștienți de propria noastră persoană; suntem solicitați și provocați, dar fără să ne simțim stresați sau îngrijorați.
Avem un simț al angajării și suntem una cu ceea ce facem. Această stare poartă denumirea a e „flux”, întrucât cei care o experimentează folosesc deseori metafora sentimentului de a fi atrași de ceva mai presus de ei. în ultimii treizeci de ani, s-au efectuat studii pe mii de subiecți pentru a explora acest fenomen al fluxului. în mod ironic, el este experimentat mai mult la locul de muncă decât în activitățile din timpul liber. De fapt, fluxul atinge cele mai joase cote când nu ai nimic de făcut.
Când stai degeaba, nu se produce nici un flux. Această imagine a fluxului este, în realitate, o descriere a ceea ce înseamnă exercitarea unei stăpâniri. Dumnezeu spune în Geneza că noi trebuie să „stăpânim” pământul sau să ne exercităm „domnia” (vezi Geneza 1:26, 28).
Deseori ne gândim la aceste cuvinte în termenii unei „dominații” sau a dorinței de „a face pe șeful”. Însă adevărata idee din spatele lor este aceea că trebuie să-ți investești abilitățile pentru a crea valoare pe pământ, pentru a planta și a construi, a scrie și a organiza, a vindeca și a inventa modalități prin care să-i binecuvântăm pe ceilalți și pentru a face ca împărăția lui Dumnezeu să prospere.
