“Fiți buni”¦ și iertați-vă unul pe altul” (Efeseni 4:32)
Iată patru lucruri pe care trebuie să le știi despre iertare:
1) Iertarea nu face ca ceea ce ți s-a întâmplat să se îndrepte; ci înseamnă că tu ai luat hotărârea să nu lași acest lucru să-ți controleze viața. Prin iertare și prin încercarea de a reface relația, capeți pacea minții. Dacă cealaltă persoană refuză să recunoască ce s-a întâmplat sau că a greșit, ofensa poate și trebuie să fie iertată. Iertarea nu depinde de cealaltă persoană; depinde de tine.
2) Iertarea contează, chiar și atunci când partea care a greșit refuză să-și recunoască vina. Când aștepți ca cineva să-și recunoască greșeala, îți pui viitorul în mâna acelei persoane. Iertarea este în primul rând spre folosul tău, nu spre folosul altora. Iertând, faci ca durerea și suferința să dispară și poți să mergi înainte.
3) Dorința ta de a ierta poate determina cealaltă persoană să caute iertarea. Poate cel care te-a rănit nu crede că merită să fie iertat. Sau poate știe că ceea ce a făcut e greșit, dar îi lipsește curajul de-a face pasul înainte și de a-și cere iertare. Când faci tu primul pas, se deschide o ușă și acea persoană poate avea parte de milă și de înțelegere.
4) Iertarea e mai ușoară când accepți că toți avem nevoie de ea. Când refuzi să ierți, pentru că ai impresia că greșelile acelei persoane sunt mai mari decât ale tale, asta înseamnă mândrie. Și “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har” (1 Petru 5:5).
Biblia spune: “fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos”. Odată ce înțelegi adâncimea harului lui Dumnezeu față de tine, e mai ușor să extinzi acest har către alții
