“A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.”Luca 22.44
În Evanghelia după Luca, Duhul lui Dumnezeu ni-L prezintă pe Domnul Isus ca Fiul Omului ““ Omul adevărat, dar fără păcat! În întreaga evanghelie Îl găsim mereu în rugăciune. Cât de mult iese în evidență dependența Sa de Dumnezeu!
Și în grădina Ghetsimani Îl vedem îngenunchind înaintea lui Dumnezeu și vorbind cu Tatăl Său: “Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Aceasta a fost ceva deosebit de greu pentru El. Atunci a văzut înaintea Sa paharul îngrozitor pe care trebuia să-L bea la cruce.
Ce luptă în sufletul Său! Necazul care devenea tot mai mare L-a determinat să Se roage tot mai arzător. Puterea răului și a durerii se văd aici deslușit. Ele au acționat și asupra corpului.
El a simțit toată adâncimea apei care urma să o treacă la cruce. Apoi S-a ridicat de la rugăciune, pentru a merge la crucea de la Golgota ““ pentru tine și pentru mine. Ce Mântuitor vrednic de adorare!
