” Un fariseu a rugat pe Isus sa manânce la el. Isus a intrat în casafariseului si a sezut la masa. Si iata ca o femeie pacatoasa din cetate a aflat ca El era la masa încasa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, sistãtea înapoi lânga picioarele lui Isus si plângea. Apoi a începutsa-i stropeasca picioarele cu lacrimile ei, si sa le stearga cu parulcapului ei; le saruta mult, si le ungea cu mir.” Luca 7:36-38
Ai avut vreun moment în viata când ai lasat sa-ti curga lacrimile, farasa-ti pese de ceea ce altii aveau sa spuna? Stii ce înseamna cu adevaratsa ai o inima zdrobita?
Evanghelistul Luca ne prezinta o femeie care a trait aceasta zdrobire. Farasa-i pese de ceea ce altii gândeau despre ea, aceasta a intrat în casa unuifariseu, s-a aruncat la picioarele lui Isus, si-a început sa plânga, udândcu lacrimile ei picioarele Domnului si stergându-le cu parul capului ei.
S-ar putea ca nici noi sa nu avem o parere prea buna despre fapta acesteifemei. Cum de-a avut oare curajul sa deranjeze atmosfera de la o masafestiva oraganizata pentru asa personaliatati ? La urma urmei, aceasta era oprostituata, care putea sa strice reputatia tuturor.
Se observa ca era o pacatoasa dupa manierele sale, dupa felul cum arata sicum era îmbracata. Nu era în nici un fel o prezenta potrivita pentru ocompanie atât de selecta. Locul ei era mai degraba la coltul strazii decâtîn casa unui fariseu!
Cu toate aceste prejudecati care puteau sa apara în mintea oricui, ea aîngenunchiat la picioarele Domnului si-si plângea pacatul fara sa-i pese deparerea celorlalti. Dupa ce a stropit picioarele Domnului cu lacrimile eisi le-a sters cu parul capului ei, femeia le-a uns cu mir si le-a sarutatmult.
A unge picioarele cu mir si a le saruta nu-i un gest întâlnit prea des;nu-i asa? Acesta a fost însa modul în care ea a dorit sa-si exprimerecunostinta si aprecierea ei pentru Domnul si sa-si comunice emotiilesufletului.
Privind la aceasta scena, fariseul care l-a invitat în casa sa pe DomnulIsus a început de fapt sa-l judece pe Domnul spunându-si în inima lui:”daca omul acesta ar fi cu adevarat un prooroc, ar sti cine este aceastafemeie si nu i-ar permite sa se apropie de el si nici sa-i sarutepicioarele.”
Însa Domnul Isus n-a facut nimic ca s-o opreasca si nici n-a intervenit, cerând femeiii explicatii pentru faptele sale.De ce oare Domnul a lasat-o peacea femeie sa-si continuie actiunile sale într-un mod asa de neinteles side suspicios pentru toti cei din jur?
Domnul Isus n-a intervenit, pentru ca El nu judeca dupa aparente.El erasingurul care stia ce este de fapt în inima femeii. Numai El îi cunosteaamaraciunea, remuscarile si parerea de rau pentru toate relele pe care lesavârsise. Numai El stia ce a adus-o pe acea femeie în acel loc.
A cunoscut inima fariseului ce era plina de suspiciune, resentimente sijudecata, dar a cunoscut si inima acelei femei ce era plina de parere derau, dragoste si credinta.
Ce poate sa vada Domnul în inima ta? Pentru ca El ne cunoaste asa cumsuntem, nu putem dobândi altfel iertarea pacatelor, decât prin pocainta sizdrobire deplina.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; uita-Te si la povara sufletului meu si da-mi iertarea si vindecarea Ta în numele Domnului Isus. Amin.
Prezenta Duhului Sfant a constientizat-o pe aceasta femeie de starea in care este.
Cei de acolo nu ar fi acceptat ca aceasta femeie sa le spele picioarele, nu-i asa? Erau atat de cinstiti conform cu normele vremii.
Oamenii de astazi ar proceda altfel? Si nu ma refer la spalatul picioarelor, cred ca era un gest de politete pe atunci, ci doar la acceptarea oamenilor asa cum sunt, fara a-i eticheta. CUNOASTERE, fapte sau reguli, pe ce sa ne bazam cand ne apropiem de oameni?