„Umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7)
Un orb călăuzit de un câine „umblă prin credința” în câinele său. El crede că ceea ce vede câinele se transformă într-un semnal care îi spune când trebuie să meargă, să se oprească, să se întoarcă la dreapta sau la stânga. Și el interceptează acele semnale ținând lesa prin care este legat de câine. De ce are încredere în câine? Deoarece câinele are ceva ce el nu are: vedere. La fel este cu tine și cu Dumnezeu.
Astăzi, s-ar putea să nu ai claritatea locurilor unde te duce Dumnezeu. De aceea orbul trebuie să țină lesa și să stea legat de câine. Poate el se întreabă: „De ce stau atât de mult la acest colț de stradă?” Pentru că vin mașini și acolo este protejat de pericole.
Dumnezeu spune: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei … voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, și nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16).
Dumnezeu a pregătit deja ziua de mâine pentru tine, chiar dacă nu e încă mâine. El lucrează în afara timpului, așa că nu este ținut pe loc de limitări cu care noi ne luptăm.
Pavel scrie: „mă rog ca Dumnezeu … să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți, și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa” (Efeseni 1:18-20)
