Umblăm prin credință, nu prin vedere.
(2 Corinteni 5:7)
Ca și credincioși, noi “umblăm prin credință, nu prin vedere” ““ Dumnezeu nu dorește ca noi să trăim după sentimentele noastre. Sinele nostru poate dori să trăim după sentimente, și Satan poate dori aceasta, dar Dumnezeu dorește să ținem seama de fapte, nu de sentimente. El dorește să ținem seama de faptele lui Hristos și de lucrarea Lui împlinită în chip desăvârșit pentru noi. Și odată ce ținem seama de aceste fapte prețioase, și credem, El va avea grijă de sentimentele noastre.
Însă Dumnezeu nu ne dă niciodată sentimente ca să ne facă sau să ne încurajeze să ne încredem în El, și El nu ni le dă niciodată ca să ne arate că ne-am încrezut deja deplin în El. Dumnezeu ne dă sentimente numai când vede că ne încredem în El fără să ținem cont de sentimentele noastre, sprijinindu-ne numai pe Cuvântul Său și pe credincioșia Lui față de promisiunea Lui. Și aceste sentimente care pot veni numai de la El vor fi date la timpul și în măsura în care dragostea Lui consideră că este cel mai bine pentru fiecare împrejurare individuală în parte.
De aceea trebuie să alegem între a ține seama de sentimentele noastre și a ține seama de faptele lui Dumnezeu. Sentimentele noastre sunt la fel de nesigure și de schimbătoare ca marea sau ca nisipul mișcător. Faptele lui Dumnezeu, însă, sunt la fel de sigure ca însăși Stânca veacurilor ““ “Isus Hristos “¦ același ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8).
Când întunericul învăluie fața Lui minunată
Mă sprijin pe harul Lui neschimbător;
În fiecare furtună puternică dezlănțuită,
Ancora mea e înfiptă dincolo de zări!.
