– Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare?
(Psalmul 42:9) –
Dragul meu credincios, poți tu să răspunzi la întrebarea de mai sus? Poți tu găsi vreun motiv pentru care ești atât de des întristat în loc să fii bucuros? De ce îngădui minții tale să se ocupe cu gândurile negre? Cine ți-a spus că noaptea nu se va face niciodată zi? Cine ți-a spus că iarna nemulțumirii tale va continua de la ger la ger și de la zăpadă, gheață și grindină la și mai multă zăpadă și mai puternice furtuni ale disperării?
Nu știi că ziua apare după noapte, ploile înlocuiesc seceta, și primăvara și vara vin după iarnă? Deci, nădăjduiește! Nădăjduiește întotdeauna, pentru că Dumnezeu nu te va părăsi! Charles H. Spurgeon
El a fost mai bun pentru mine decât toate speranțele mele;
El a fost mai bun decât toate temerile mele;
El a făcut un pod din lucrările mele distruse,
Și un curcubeu din lacrimile mele.
Valurile furtunoase care au marcat cărarea mea pe ocean,
L-au purtat pe Domnul meu pe creasta lor;
Când trăiesc zilele marșului meu prin pustie,
Pot să mă bizui pe dragostea Lui pentru odihnă.
El mi-a golit mâinile de comorile agonisite,
Și mi-a descoperit legământul dragostei Lui,
N-a existat nici o rană în inima mea bolnavă,
Pe care balsamul răsuflării Lui să n-o fi vindecat.
O, adevărată și cu măsură a fost disciplina Lui dureroasă,
Cu înțelepciune, care ne-a învățat și ne-a încercat,
Până când sufletul pe care El l-a căutat s-a încrezut în El,
Și în nimic altceva de pe pământ.
El mi-a arătat cărările pe care nu le puteam vedea,
Prin căi pe care nu le cunoșteam;
Cele întortocheate erau drepte, și cele denivelate erau netede
Când Îl urmam numai pe Domnul singur.
Îl laud și acum pentru palmierii plăcuți,
Și izvoarele de pe drumul deșertului,
Pentru stâlpul luminos de foc din timpul nopții,
Și pentru adăpostul oferit de nor în timpul zilei.
Niciodată nu îndrăgim mai mult o promisiune a dragostei
Ca în cea mai întunecată zi din viața noastră;
Înțeleg din trecut că viitorul meu va fi
Cu mult mai bun decât toate temerile mele.
Ca vasul de aur al manei din pustie,
Păstrat împreună cu toiagul înflorit,
În toată siguranța în chivot, cu legea Domnului,
Așa este legământul purtării de grijă al Dumnezeului meu.
