– “Credința ta te-a mântuit” (Luca 17:19)-
Armata siriană a înconjurat cetatea Samariei, iar locuitorii ei murea de foame. Trăind cu firmiturile de pâine pe care le aruncau oamenii peste zid în fiecare zi, patru leproși au înțeles rapid că sunt la ananghie. Ei au spus: “La ce să ședem aici până vom muri?” (2 împărați 7:3). Așa că au intrat în cetate, pentru a descoperi că Dumnezeu făcuse o minune, făcându-i pe sirieni să fugă de groază, lăsând în urma lor mâncare, apă și bogății. Ce învățam noi de la acești patru leproși?
Când îți pui credința în acțiune, Dumnezeu va lucra pentru tine. Dar trebuie să te ridici și să spui: “Dacă tot o să mor, voi muri urmărind ceva, construind ceva, având un scop”. Dacă simți că până numeri la zece ești la pământ, trebuie să te ridici și să spui: “Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului” (Psalmul 118:17). Acest fel de credință atrage atenția lui Dumnezeu de fiecare dată.
Când ajungi suficient de disperat, nu-ți pasă pe cine folosește Dumnezeu, vei fi dispus să primești orice ajutor îți scoate El în cale. Naaman leprosul, general de cinci stele în armata siriană, s-a umilit și a fost gata să asculte de o fată care spăla vasele și făcea paturile în casa lui. (Iar ea avea soluția de la Dumnezeu!) El a fost dispus să se scufunde de șapte ori în cel mai murdar râu din zonă pentru a ieși afară curat (2 Împărați 5:1-19). Credința spune: “Nu-mi pasă unde trebuie să merg, ce trebuie să fac sau de cine trebuie să ascult, orice spune Dumnezeu să fac, voi face”.
