“Eu sunt calea.” (loan 14:6)
Iudaismul vede mântuirea ca pe o sentință din ziua judecății, bazată pe moralitate. Hindușii așteaptă reincarnări multiple în călătoria sufletului prin cosmos. Budismul îți ghidează viața potriÂvit “Celor patru adevăruri nobile” și “Căii cu opt cărări”. Musulmanii își câștigă calea spre Alah prin credința bazată pe cei Cinci stâlpi. Mulții filozofi conside/ă viața de după moarte ca fiind ascunsă și necunoscută, “un mare salt în întuneric”. Unii îl asociază pe Hristos cu Moise, Mohamed, Confucius și alți mari lideri spirituali. “Isus a zis: Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (loan 14:6).
Mulți se opun spunând: “Toate drumurile duc în rai”. Dar cum se poate așa ceva? Budiștii privesc spre Nirvana, la care se ajunge după nu mai puțin de 547 de reincarnări. Creștinii cred într-o singură viață, o singură moarte și în veșnicia bucuriei cu Dumnezeu. Umaniștii nu recunosc un creator al vieții. Domnul Isus spune că El este izvorul vieții. Spiritualiștii îți citesc în palmă. Creștinii consultă Biblia. Hindușii îl percep pe Dumnezeu ca fiind plural și impersonal. Urmașii lui Hristos cred că “”¦nu este decât un singur Dumnezeu” (1 Corinteni 8:4). Orice religie ne-creștină spune: “Te poți mântui pe tine
Însuși”. Domnul Isus spune: “Prin moartea mea pe cruce sunteți mântuiți”. Nu toate drumurile duc la Londra, nu toate vapoarele ajung în Australia și nu toate avioanele aterizează la Roma. Nu orice cale duce la Dumnezeu. Domnul Isus a trasat o singură cale în care mântuirea proprie nu-și are locul. El a deschis un drum unic fără efortul omului. El ne face o invitație unică în care El lucrează, iar noi nădăjduim, El moare, iar noi trăim, El ne invită, iar noi credem. “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29).
