“El i-a întrebat: “Chipul acesta si slovele scrise pe el, ale cui sunt? “Ale Cezarului,” I-au raspuns ei. Atunci El le-a zis:”Dati dar Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu!”. Matei 22:20-21
De multe ori, fariseii au fost prinsi de Domnul Isus, cu propriile lor cuvinte. Când acestia au venit sa-L ispiteasca, întrebându-L daca se cade sa se plateasca bir Cezarului, Domnul Isus le-a raspuns: ” Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Dupa ce au auzit spusele Domnului, fariseii au ramas fara cuvinte. De aceea , uimiti de raspunsul primit, au plecat fara sa mai puna vreo alta întrebare. Ce atitudine neasteptata! În loc sa se predea lui Dumnezeu si sa umble în voia Lui, fariseii au ales sa plece, fara sa spuna vreun cuvânt!
Nu-i asa ca ai avut momente în viata, când si tu ai ramas fara cuvinte? A te retrage politicos din o asa situatie, nu-i o atitudine potrivita. Întelept este sa-ti recunosti greseala, sa-ti ceri iertare si sa alegi sa traiesti urmând adevarul.
Pentru ca de multe ori suntem prinsi în activitati zilnice neimportante, trebuie sa ne întrebam în fiecare dimineata, care sunt lucrurile ce asteapta sa fie împlinite în acea zi, pe care dintre acestea trebuie sa le luam în considerare si în care merita sa ne investim viata.
Când vom reusi sa raspundem corect la aceste întrebari, vom descoperi ca de fapt am ales sa umblam în voia lui Dumnezeu, dând cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu.
Rugaciune: Doamne Isuse; ajuta-ma sa aleg sa umblu în voia Ta, pentru ca în fiecare zi sa împlinesc doar lucrurile care merita. Amin.
