” Si pacea lui Dumnezeu, care întrece oricepricepere , va va paziinimile si gândurile în Hritos Isus ” Fil.4:7
 Tony Campolo a povestit o întâmplare deosebita traita de un prieten de-al sau care a trebuit sa faca o calatorie cu un autobuz, undeva în centrul Indiei. Pentru a ajunge unde si-a dorit, prietenul lui Campolo a luat unul dintre acele autobuze vechi , care ar fi trebuit sa fi fost deja casat de zeci de ani. De pe acel autobuz tablele carosieriei se desprindeau, iar soferii încercau sa le prinda la locul lor cu sârma silipici.
 Aceasta nu era însa singura problema. Asa cum se întâmpla de obicei în lumea a treia, autobuzul a ajuns sa fie tixit de oameni care au ocupat nu numai locurile de pe scaune ci si culuarul pânala refuz. Pe scaunele de lemn , pe lângacalatori erau îngramadite însa si tot felul de bagaje, de la lucuri neânsemnate, pâna la piese de mobiliersi chiar tot felul de animale.
 Pe scaunul din vecinatatea unde se asezase prietenul lui Tony, s-a asezat un om mai în vârsta ce parea foarte obosit. Acesta si-a îndesat cu mare greutate geanta pe care o avea în locul de bagaje aflat chiar desasupra capului sau si s-a asezat cu mare grija pe scaun. În timpul calatoriei, batrânul drumet a atipit de mai multe ori , încercat de somnul care îl cuprinsese. Tresarea însa foarte repedela gândul ca cineva ar putea sa-i fure bagajul.
 De mai multe ori în timpul calatoriei,trezit de vre-o frâna brusca , batrânul si-a ridicat brusc privireacautând sa vada daca geanta sa mai ete la locul undefusese asezata. Dupa mai multe ore de mers , la un moment dat când batrânul si-a ridicat privirea , bagajul nu mai era.
 În momentele urmatoare, pe fata acestuia se putea observa o expresie deadâncarevolta. Stapânindu-si însa cu  greu mânia , acestai-a anutat pe totica a fost jefuit.
Pentru ca nimeni din jurul sau nu s-a alarmat, batrânul a zâmbit de situatia în care a ajuns si s-a asezat pe scaun relaxat total. În numai câtevaminutea fost cuprins de un somn adânc.Nemaiavând lucrurile care îi cauzasera o grija continua, batrânul a putut sa doarma si sa se odihneasca linistit.
 Cred ca multi dintre noi ar trebui sa ajungem sa gustam aceiasi eliberare. De multe ori traim acelasi stres, pentru ca avem ochii atintiti asupra bagajelorce ne-auaglomerat viata, temându-neca nu cumva sa le pierdem .
 Stiti care este însa marea surpriza ? Chiar daca se stricasau pierdemlucrul la care tinem , nu-i atât de raupe cât ne asteptam;  pentru ca acest fapt ne va elibera de povara grijilorsi ne va ajuta sa dobândim  paceape care altfel n-am  pute-o gasi.
 Rug.Doamne Dumnezeule ; nu ma lasa sa ma încurc cu treburile si bagajele vietii, ci ajuta-ma sa ma debarasez de lucrurilece-mi fura pacea si pentru care ma îngrijorez, pentru ca astfel sa pot gasi o odihna deplina . Amin
Â
