“Întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10)
Există un regret care duce la disperare, acela când tu nu crezi că harul lui Dumnezeu este îndeajuns pentru a-ți acoperi păcatele. Apoi există “întristarea “¦ după voia lui Dumnezeu, (care) aduce o pocăință care duce la mântuire”. Genul acesta de întristare te aduce mai aproape și te face mai dependent de El.
“întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! în toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta” (2 Corinteni 7:11).
Jon Walker scrie: “în timp ce economia a căzut, am început să regret că nu mi-am cumpărat o casă mai ieftină. Ce bine ar fi fost dacă ne-am fi cumpărat o casă mai ieftină. Ce bine ar fi fost dacă am fi stat în chirie. Ce bine ar fi fost dacă am fi stat în prima noastră casă. Pot ajunge la depresie cu acest “ce bine ar fi fost dacă” și la stagnare când sunt blocat între regret și mișcarea înainte. Când concentrarea mea nu este asupra Celui ce poartă de grijă, las ca regretul meu să devină mai mare decât Dumnezeu și urmând această logică, cred că alegerile din trecut, un eveniment, o tragedie, un compromis, o greșeală ““ sunt mai puternice decât Dumnezeul care a adus lumea în existență prin cuvânt.
Noi trăim în clipele “ce bine ar fi dacă/dar dacă” mai mult decât ne dăm seama. Ele ne învăluie într-un simț al unei paralizii lipsite de speranță: ne temem de alegerile proaste pe care le-am făcut și de alegerile care ne stau înainte. Dumnezeu toarnă harul său în prezent.
Umblarea noastră este una în care facem o alegere și ne ținem de ea, crezând că și dacă facem greșeli, Dumnezeu este suficient de mare să le întoarcă. Când regretul devine întristare după voia lui Dumnezeu versus întristare care nu este după voia lui Dumnezeu, te trezești cufundat în mila față de sine în loc să apelezi la El pentru a-L lăsa să facă ca lucrurile să lucreze “spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28).
