“Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriÂva Ta!” Psalm 119.11
Din timpuri străvechi au fost păstraÂte multe istorisiri interesante despre prețuirea Bibliei. Prin rândurile următoare vom învăța unele lucruri din viaÂța lui Charles Chiniqui, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
Tatăl lui Charles a urmat teologia bisericii romano-catolice. Cu câteva zile înainte de a depune jurământul și-a schimbat însă planurile. Pe când părăsea seminarul, a primit de la unul din superiorii lui o Biblie franco-latina drept simbol al meritelor personale. Cum cărțile erau rare în vremea aceea, Biblia a fost cartea de citire a lui Charles. A învățat să citească stând pe genunchii maÂmei. Ea îi corecta pronunția și-i puncta lucrurile imporÂtante din fiecare capitol. Uneori îl întrerupea din citit, ca să vadă dacă înțelegea cu adevărat ce citea, iar când răspunsurile o mulțumeau, îl strângea la piept și-l săruta, exprimându-și în felul acesta bucuria.
Adeseori, duminica seara se urca pe un scaun și citea capitole întregi din Biblie vecinilor ce veneau să cineze și să se bucure de prietenia lor cu familia Chiniqui. Erau acolo oameni care puteau exclama împreună cu psalmistul: “Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalm 119.103).
