“Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)
Pilat a avut ocazia să-l achite pe Domnul Isus de orice vină dar în schimb, el a cerut un lighean și s-a spălat pe mâini de întreaga situație. Atitudinea lui a fost: “Nu mă implic!” Și mulți oameni au aceeași atitudine. Dar nu și Domnul Isus. În noaptea dinaintea morții Sale, El a cerut un lighean cu apă și a spălat picioarele ucenicilor. El i-a învățat astfel: “oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:42-43).
Petru a obiectat, deoarece spălarea picioarelor era o îndatorire a celui mai de jos slujitor dintr-o casă din Orientul Mijlociu și a considerat lucrul acesta ca fiind sub demnitatea lui Hristos. Catherine Marshall scrie: “Noi, ucenicii, trebuie să fim slujitorii și doresc să mă alătur și eu părerii lui Petru.
Dar Domnul Isus i-a răspuns: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8). E o idee uimitoare și copleșitoare. Dacă nu cred în această mare dragoste față de mine, dacă nu pot și nu vreau să-L primesc prin credință ca slujitor al meu, dar și ca Dumnezeu, dacă nu sunt încredințat că El binele meu îl caută “¦ atunci nu pot avea părtășie cu El”.
Lucrul acesta se opune atât de mult filozofiei lumii noastre, care spune că toți vor să conducă și nimeni nu vrea să slujească. Dar a fi ca Isus înseamnă a fi slujitor, căci așa s-a denumit El însuși. Să nu ai niciodată idealuri atât de înalte încât că te orbească și să nu mai vezi nevoile celor din jur.
Fără o inimă de slujitor, vei fi tentat să-ți folosești darul în folosul personal sau să te scutești de domenii pe care le consideri sub nivelul tău. Adevărul este că singurul mod în care îl poți sluji pe Dumnezeu este să-i slujești pe cei pe care El îi iubește.
