Dă-i lui Dumnezeu șoaptele tale. De-a lungul secolelor, creștinii au învățat despre valoarea rugăciunilor în propoziții scurte. Acestea sunt rugăciunile care pot fi șoptite oriunde, în orice împrejurare. Frank Laubach a căutat părtășia necontenită cu Dumnezeu punându-l întrebări. Tot la două-trei minute el se ruga: “Sunt eu după voia Ta, Doamne? Sunt eu pe placul Tău?” Imaginează-ți cum ar fi să consideri fiecare clipă o oportunitate de a fi în comuniune cu Dumnezeu.
La finalul vieții tale, ai petrecut șase luni la semafor, opt luni deschizând mesaje, un an și jumătate căutând lucruri pierdute și cinci ani “mari și lați” stând și așteptând la diferite cozi.
De ce nu-l dai lui Dumnezeu aceste momente? Frazele simple, cum ar fi “mulțumesc, Tată” sau “mă bazez pe Cuvântul Tău” sau “dorința mea este să îți fiu pe plac”, pot transforma o călătorie într-un pelerinaj. Nu trebuie să pleci de la birou sau să îngenunchezi la bucătărie. Doar roagă-te acolo unde ești. Fă ca bucătăria să devină o catedrală și sala de clasă o capelă. Dă-J Lui Dumnezeu gândurile tale de seară.
La sfârșitul zilei, lasă ca mintea ta să se gândească la El. încheie ziua așa cum ai început-o ““ vorbind cu Dumnezeu. Mulțumește-I pentru părțile bune. Pune-I întrebări referitoare la cele grele. Caută mila Sa. Când închizi ochii, încrede-te în promisiunea aceasta: “lată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel” (Psalmul 121:4). Dacă adormi în timp ce te rogi, nu-ți fă probleme. Ce loc mai bun de a adormi există decât în brațele Tatălui tău?
