-“Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: “Iată cât îl Iubea de mulți” (loan 11:35-36) –
Unii dintre noi sunt ca o carte închisă; oamenii nu ajung niciodată să cunoască ce se află în lăuntrul nostru. Domnului Isus nu i-a fost teamă să fie vulnerabil. El a plâns în văzul lumii la mormântul prietenului Său Lazăr. Așadar, tu poți să dai pe față o emoție adevărată? Vorbești despre trofeele câștigate și nu despre lacrimile vărsate?
Când vorbești numai despre succes, dar nu împărtășești și prin ce ai trecut ca să-l atingi, îi lași pe oameni să creadă că niciodată nu pot ajunge la fel de sus ca tine. Asta vrei? Domnul Isus s-a mâniat când cei tari profitau de pe urma celor slabi; acesta e motivul pentru care i-a gonit pe schimbătorii de bani din Templu. Totuși, El a plâns pentru locuitorii Ierusalimului pentru că știa care sunt consecințele faptului că îl vor respinge. Noi nu vorbim aici de manifestarea unui temperament necontrolat sau de izbucnirea în lacrimi de fiecare dată când apare necazul. Dar dacă nu ai capacitatea de a arăta un nivel corespunzător de empatie și de transparență, nu vei avea nici o credibilitate.
Biblia spune: “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui “¦ plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui” (Eclesiastul 3:1-4). Dacă poți să fii dur șt nu blând, oamenii îți pot admira realizările și îți pot respecta instrucțiunile, dar te vor ține la distanță. Și vei fi singur. Dar este o singurătate auto-impusă, adusă de lipsa ta de voință de a te deschide și de-i lăsa pe alții înăuntru. Domnul Isus a manifestat sentimente adevărate; și tu trebuie să faci la fel.
