“Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.” Neemia 9:6
Dumnezeu așteaptă să ne apropiem de El într-o atitudine de smerenie și venerație. Atunci cînd ne dăm seama că nu ne putem măsura cu standardele Celui ce este sfînt, atotputernic și fără de păcat, înțelegem că nici nu se poate să venim altfel înaintea Lui.
De aceea cînd ne prezentăm înaintea Creatorului universului, noi creatura mîinii Sale, trebuie să venim cu teamă, venerație și adorare! În această atitudine începe de fapt rugăciunea, iar în capitolul 9 al cărții Neemia, avem un mare exemplu în acest sens.
După ce Ezra a citit Cartea Legii, prin care cei din Iuda au înțeles cît de minunat este Dumnezeu și cît de departe sînt ei față de gloria Celui Preaînalt, locuitorii Ierusalimului s-au proșternut înaintea lui Dumnezeu. Deși au venit să-și mărturisească păcatele, au început cu un lucru pe care noi uităm deseori să-l împlinim și anume: să-L adorăm pe Dumnezeu mărturisind cît de minunat și măreț este El!
Oamenii de astăzi îl ignoră pe Dumnezeu și numai simt nevoia părtășiei cu El, de aceea încearcă să-și umple vidul din viața lor cu plăceri și posesiuni. Deși putem încerca să ocolim ceea ce este inevitabil, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să stăm fiecare dintre noi în fața unui Dumnezeu Sfînt, mărturisind că nu putem avea nădejde pentru ziua de azi sau pentru ziua de mîine, fără El.
Cînd ajungem în acest punct al dezbrăcării de noi înșine și înțelegem cine este de fapt Dumnezeu, nu putem reacționa altfel, decît să ne smerim adînc înaintea Lui.
Cînd ai ajuns la capătul lepădării de tine însuți, îți dai seama că nu poate fi o altă alternativă decît Hristos, sau nimic!
De aceea, cînd au înțeles cine este Dumnezeu, pentru a arăta cît sînt de nevrednici și ce mare nevoie au de El, cei din Iuda au căzut cu fața la pămînt înaintea lui Dumnezeu, s-au îmbrăcat cu saci și și-au presărat țărînă, unindu-se în post și rugăciune.
Cînd a fost ultima dată cînd te-ai proșternut înaintea lui Dumnezeu cu fața la pămînt, sau ți-ai plecat genunchii înaintea Lui, pentru a-L adora și a-ți mărturisi păcatele?
FĂ DIN ZIUA DE ASTĂZI O ZI ÎN CARE SĂ PETRECI UN TIMP SPECIAL DE ÎNCHINARE ȘI ADORARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU!
