“Dragostea “¦ este porunca în care trebuie să umblați” (2 Ioan 6)
Pentru că însăși esența și natura lui Dumnezeu este dragostea, când ne iubim aproapele, ne asemănăm cel mai mult cu El. Pavel scrie: “chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic” (1 Corinteni 13:3).
Și dragostea nu poate fi manifestată și practicată în izolare. Trebuie să fii înconjurat de oameni ““ oameni cicălitori, imperfecți, care cer multe, care îți aduc frustrare. Uneori ne purtăm de parcă relațiile ar fi ceva ce trebuie strecurat cu chiu cu vai în programul nostru zilnic. Vorbim despre a găsi timp sau a ne face timp pentru alții. Domnul Isus a rezumat în două propoziții ceea ce contează cel mai mult: “Să iubești pe Domnul” și “să-l iubești pe aproapele tău” (Matei 22:37-40).
Relațiile, nu lucrurile sunt ceea ce contează cel mai mult în viață. Atunci de ce lăsăm ca relațiile noastre să fie tratate nedrept? Deoarece, când viețile ne devin supraîncărcate, începem să tratăm relațiile de mântuială, să reducem timpul, energia și atenția necesare unor relații bune. Devenim prea preocupați de câștigarea existenței, de plătirea facturilor și de atingerea scopurilor, ca și cum ele ar fi cel mai important lucru în viață.
Nu-i așa! Cel mai important lucru în viață este să înveți să iubești ““ pe Dumnezeu și pe aproapele tău. Viață minus dragoste egal zero! Maica Tereza a spus: “Nu ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în asta e ceea ce contează”.
Dragostea e secretul unei mari moșteniri. În clipele noastre de pe urmă, ne dăm seama că relațiile au cea mai mare însemnătate în viață, înțelepciunea înseamnă să înveți acest adevăr mai devreme decât mai târziu. Nu aștepta până e prea târziu să-ți dai seama de asta!
