“Dregătorul a zis: «Dar ce rău a făcut?» Ei au început să strige și mai tare: «Să fie răstignit!»” Matei 27.23
Acest tablou ne înfățișează o imagine îngrozitoare a inimii omului. Ura înspăimântătoare, împotrivirea fără margini le-a împins pe căpeteniile poporului să înduplece mulțimea să ceară eliberarea unui criminal, iar pe Isus să-L răstignească.
Nu au putut spune niciun rău despre Mântuitorul, și cu toate acestea cereau moartea Lui. Vrăjmașul omenirii ““ diavolul ““ urla prin acei oameni pe care îi manevra cu ușurință. Era evident că setea de sânge a mulțimii putea fi potolită numai dacă Isus va fi omorât. Pe oameni nu-i interesa că din punctul de vedere al Legii nu puteau să-i aducă nicio acuzare lui Isus. Ei nu se sinchiseau de adevăr sau de dreptate. Ei doreau crucificarea.
Cu toate că mulți din popor urmau orbește pe membrii Sinedriului, erau fără îndoială alții care urau pe Isus din aceleași motive pe care le au astăzi oamenii: învățătura Mântuitorului îi punea față în față cu stilul lor păcătos de viață. Cerințele Domnului erau prea aspre pentru ei. Adevărul pe care Hristos îl vestea era prea strâmt pentru gusturile lor.
În realitate era vorba despre ceea ce Biblia exprimă în modul următor: “Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” Iată un moment potrivit în care putem să ne verificăm ce iubim mai mult: întunericul sau lumina adevărului!
