“Caci sînt bine încredintat ca nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stapînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înaltimea, nici adîncimea, nicio alta faptura, nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 8: 38-39
Oare exista vreun lucru pe pamîntul acesta pe care tu sa-l faci si astfel Dumnezeu sa se opreasca sa te mai iubeasca? Raspunsul la aceasta întrebare îl gasesti în versetele de astazi, iar cea mai deosebita exemplificare a dragostei nemarginite a lui Dumnezeu este creionata în pilda fiului risipitor.
Îmi place extraordinar de mult ceea ce spune evanghelistul Luca în capitolul 15, versetul 20: “.. s-a sculat, si a plecat la tatal sau. Cînd era înca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult.”
Ce imagine a Dumnezeului celui Atotputernic! Ce imagine a lui Dumnezeu Tatal! Îmi plac cuvintele pe care le foloseste Luca pentru a descrie dragostea tatalui: “Cînd era înca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el”¦”
Acesta nu este un tata care abia asteapta sa-si pedepseasca copilul pentru greseala facuta. Si nici nu este un tata care îsi considera fiul o cauza pierduta din pricina lucrurilor pe care le-a facut. Acest tata este plin de iubire si de grija, care abia asteapta sa-si îmbratiseze fiul întors acasa. Tatal iese din casa pentru ca doreste sa-si vada fiul si îl îmbratiseaza, chemîndu-l înapoi.
Ceea ce îmi doresc sa observi în aceasta ilustratie este dragostea de Tata a lui Dumnezeu, dragoste pe care o revarsa si asupra fiintei tale. Este o dragostea care iarta, care abia asteapta sa recupereze ceea ce a fost pierdut. Dragostea Lui este accesibila si abundenta.
Dupa cum tatal fiului risipitor nu si-a ascuns sentimentele în fata fiului sau, tot asa, nici Dumnezeu nu-si ascunde dragostea pe care o simte pentru tine.
BUCURA-TE DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU! APOI, SPUNE CUIVA DRAG DESPRE ACEASTA CHIAR ACUM!
