19 IANUARIE NU-TI PIERDE NĂDEJDEA

– “Acum, deci, rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea” –

În 1914, Ernest Shackleton a încercat prima dată să traverseze Antarctica. Dar vasul său, Nădejdea, s-a blocat în gheață și a fost zdrobit. Shackleton și echipajul lui format din 27 de mem­bri au eșuat la 1200 de mile de civilizație, plutind în derivă printre banchizele de gheață cu doar trei bărci de salvare șubrede, câteva corturi și provizii limitate. În cele din urmă, au ajuns la o mică insulă și au așteptat până când Shackleton cu o mână de oameni s-au dus cu una din băr­cile de salvare 800 de mile prin marea tumultuoasă până la o balenieră. Shackleton s-a întors cu un vas de salvare și tot echipajului a supraviețuit celor 18 luni de chinuri.

Cum a reușit să păstreze vie speranța tuturor? Mai întâi le-a modelat optimismul. Shackleton, care descria opti­mismul ca “adevăratul curaj moral”, a crezut mereu că el împreună cu echipajul său vor supraviețui și a împrăștiat optimismul în cei din jurul său. În al doilea rând, el le-a alimentat sen­timentul semnificației, l-a menținut pe fiecare în alertă cerându-le părerile și dându-le sarcini care i-a făcut să se simtă parte a soluției. în al treilea rând, i-a încurajat.

A folosit umorul și a promo­vat o atmosferă relaxantă. Shackleton a recunoscut că sub presiune extremă, capacitatea de a destinde starea de spirit neutralizează teama și îi ajută pe oameni să se concentreze, să-și refacă energiile și să învingă obstacolele înfricoșătoare. Nu este interesant că unul din cele câteva obiecte pe care Shackleton le-a recuperat din vasul scufundat a fost banjoul (un instrument muzical) unui membru al echipajului? A făcut lucrul acesta pentru ca grupul să poată avea muzică. Shackleton a fost un exemplu semnificativ al omului capabil să păstreze speranța vie. Dacă știi pe cineva aflat în mijlocul unei grele încercări, cuvintele tale pline de bunătate și dragoste, încre­derea ta în acea persoană și abilitatea ta de a-i ușura povara pot să-i păstreze speranța vie.