“lată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5)
Trecutul poate să fie un laț în jurul gâtului tău sau vântul din aripi. Deci acceptă ce s-a întâm¬plat. Dacă nu, îl vei retrăi în continuare. În timp ce lucra în Congo ca misionară, Helen Roseveare a fost violată foarte brutal. Scriind despre lucrul acesta, ea spune: “trebuie să mă întreb: “Pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat această experiență, chiar dacä nu-mi spune de ce?” Secretul încrederii nu stă în răspunsuri, ci în acceptare. Înseamnă să știi că în mijlocul a tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla, Dumnezeu este în control. Fie te gândești la asta și te hotărăști să trăiești din nou, fie treci prin viață crezând că nu ai avut parte de un curs corect.
Apoi, trebuie să-ți îngropi trecutul sau să trăiești cu fantomele lui. A readuce pe tapet vechile suferințe este ca și cum te-ai uita la nesfârșit la același film, sperând să aibă un altfel de Sfârșit. Nu se va întâmpla așa! Învață din trecut și mergi mai departe. Nu te îneci pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi în apă. Ieși din jocul învinovățirii. Învinovățirea este o pierdere de timp. Când te învinovățești îți mărești vina, te legi de trecut și îți scazi stima de sine deja scăzută. Când dai vina pe Dumnezeu, puterea Lui pentru tine se întrerupe, îndoiala vine în locul încrederii și apar rădăcinile amărăciunii care te fac cinic. Când dai vina pe alții, mărești distanța dintre ei și tine și pierzi singura opțiune care funcționează ““ iertarea. În schimb, încrede-te în Cel ce a promis că face “toate lucrurile noi” și mergi mai departe.
