“Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca sa se aseze în Haran.” Faptele Apostolilor 7:2
Lumea de astazi este atît de egoista, mai ales în America unde universul atîtor oameni se rezuma doar la propriile-i fiinte. Atît de multi oameni au o viziune redusa asupra vietilor lor, încît nu pot vedea dincolo de propriile lor îngrijorari.
Însa noi, crestinii, sîntem chemati sa privim dincolo de aceste lucruri, înspre ceva invizibil, ce devine real prin ochii credintei. Hristos vrea ca noi “sa vedem”, sa ne încredintam inimile, mintile si privirile Lui si înspre împaratia Sa. Exact cum a facut Avraam.
În Evrei 11:8-10 ni se spun urmatoarele: “Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat, și a plecat fără să știe unde se duce. Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.”
Avraam s-a ridicat si a parasit Mesopotamia pentru ca putea “sa vada” tara promisa de Dumnezeu. Cu alte cuvinte el a actionat ca rezultat al viziunii dobîndite prin ochii credintei.
In calitatea noastra de crestini devotati, ar trebui sa percepem realitatea diferit de cum o face restul lumii. O realitate ce poate fi observata numai prin ochii credintei, și prin credinta în Dumnezeu si Cuvîntul Sau.
Te provoc sa-ti pui astazi urmatoarele intrebari: “Sînt eu dedicat lui Hristos? Am dobîndit eu o viziune ce îmi permite sa-L vad pe Dumnezeu exact asa cum este?” Daca întîmpini probleme în perceperea invizibilului, cere-I lui Dumnezeu sa te ajute sa-ti focalizezi corect viziunea spirituala.
CA SI CRESTINI, SINTEM CHEMATI SA VEDEM SI SA TRAIM REALITATILE SPIRITUALE CE SINT INVIZIBILE LUMII.
“….Dumnezeu ne cere sa ne incredem in El in continuare – sa “umblam prin credinta, nu prin vedere”, dupa cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinta oarba. Ci este vorba ca ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu.
Masina care merge pe un pod solid se sprijina in totalitate pe soliditatea podului; nu conteaza ce crede soferul, ce gandeste sau ce discuta cu pasagerul de lang? el. Masina ajunge in siguranta la celalalt capat al podului datorita soliditatii podului, in care soferul a ales s? creada de la bun inceput.
In mod asemanator Dumnezeu ne cere sa ne incredem in integritatea si in caracterul Sau… in indurarea, in dragostea, in intelepciunea Sa. El spune: “Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea îti pastrez bunatatea Mea.” “Popoare, în orice vreme, incredeti-v? in El, varsati-va inimile inaintea Lui! Dumnezeu este ad?postul nostru.”… “