” Si eram înca necunoscut la fata Bisericilor lui Hristos, cari sunt înIudeia. Ele auzeau doar spunându-se:” Cel ce ne prigonea odinioara, acumpropovaduieste credinta, pe care cauta s-o nimiceasca odinioara.” Si slaveaupe Dumnezeu din pricina mea.” Galateni 1:22-24
Prin versetele biblice de astazi, descoperim ca membrii bisericii primare, nu-l glorificau pe Pavel pentruce i s-a întâmplat, ci îl slaveau peDumnezeu din pricina lui!
În zilele noastre întâlnim însa reversul acestei situatii. Foarte multi îilauda pe oameni, uitând sa-L mai cinsteasca pe Dumnezeu.
Am urmarit odata un tântar care încerca sa se elibereze din plasa unuipaianjen întinsa sub un scaun. La început, tântarul avea prins în plasanumai un picior, iar cu celelale picioare încerca sa atinga pamântul. Dupace a reusit sa atinga câteva pietricele, tântarul a tras cu putere, încercând sa se elibereze.
În acele momente însa plasa paianjenului care era foarte elastica s-aalungit, iar când tântarul a scapat pietricelele de care se agatase a fosttras în sus prinzându-si înca un picior. În momentele care au urmat, cu câtmai mult tântarul a încercat sa se elibereze, cu atât mai mult plasa îlînfasura, prinzându-l între firele ei.
Fiindu-mi mila de tântar, datorita efortului pe care l-a depus, l-ameliberat si l-am lasat sa zboare. În aceasta situatie meritul eliberarii nuputea fi atribuit tântarului. Prin efortul depus acesta nu s-a eliberat cidimpotriva s-a prins în plasa paianjenului, tot mai mult.
La fel ca acest tântar, si noi am fost prinsi în plasa pacatului. Încercândeliberarea prin efort personal mai devreme sau mai târziu vom constata can-am facut nimic atceva decât sa ne împotmolim tot mai mult în mrejile lui. Cel care a venit însa sa ne elibereze este Hristos. De aceea pentru ceeace avem si suntem, slava si cinstea I se cuvine numai lui Dumnezeu.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; elibereaza-ma din lanturile faradelegii si alepacatului, pentru ca prin aceasta minune din viata mea, cei ce ma vorîntâlni, sa slaveasca Numele Tau. Amin.
