– “Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” (lacov 1:2) –
lacov scrie: “să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare “¦ ca să fiți desăvârșiți, întregi” (v. 2-4). Petrii scrie: “nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi” (1 Petru 4:12).
Încercările sunt funia comună care ne unește. Când ai scăpat de una, există șanse ca alta să fie pe drum. De aceea lacov nu a spus “dacă”, ci “când treceți prin “¦ încercări”. Să remarcăm:
1) încercările vin în categorii diferite. Ele pot fi fizice, emoționale, financiare și relaționale; nu e un obiect cu mărime universală care se potrivește tuturor. Unele sunt șocante, cum ar fi pierderea neașteptată a cuiva drag; altele sunt mai lungi, cum ar un divorț dur sau o boală prelungită. Unele se manifestă în public, în timp ce altele se petrec în propriul tău iad privat. Unele se datorează propriilor tale greșeli, altele se datorează greșelilor altora; altele nu au nimic de-a face cu slăbiciunile omenești.
2) încercările ne testează credința. Ele ne readuc ta lucrurile de bază și ne reamintesc ce priorități trebuie să avem. Un învățător biblic spune: “în timpul încercărilor intense, mă reîntorc la lucrurile în care cred cu adevărat”¦ lucruri elementare cum ar fi rugăciunea și dependența “¦ liniștea și faptul de a aștepta răspuns de Sa Dumnezeu. încercările ne obligă să ne întoarcem la temelia credinței pe care se așează fundamentul nostru, iar asta devine un proces de curățire care este necesar”.
3) încercările ne maturizează. Când suferim, există tendința de a căuta o cale de scăpare liniștită. Nu fă asta. încercările au menirea de a ne face “întregi”. Lăsându-le să-și facă datoria, ajungem să ne întărim.
