„Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine” (Numeri 6:25)
Când studiezi viața lui Hristos, îți dai seama că pentru El rugăciunea nu a fost ceva ce i-a secat energia, ci ceva ce L-a umplut de energie. La fel poate fi și pentru tine când vei ajunge sa vezi fata lui Dumnezeu, strălucind peste tine, în timpul vorbirii tale cu El prin rugăciune. Când te întâlnești cu un critic care vrea să-ti prezinte opinia, iți pierzi energia. Dar când te întâlnești cu cel mai buh prieten, dobândești energie iar Domnul Isus a spus: „v-am numit prieteni” (loan 15:15).
Ai observat cum îndrăgostiții își vorbesc uneori ca bebelușii? E ceva extrem de intim și de personal – si care surprinde în mod neplăcut o a treia persoană. Dar noi o facem pentru că e limbajul cel mai tandru pe care îl cunoaștem. Viața de rugăciune a Domnului Isus a dat dovadă de această profunzime. El L-a numit pe Dumnezeu „Ava”, un cuvânt aramaic ce se aseamănă cu tati” sau „mami”.(Domnul Isus a vorbit în aramaică și anumite porțiuni ale Noului Testament sunt scrise în această limbă si nu în greacă).
„Ava” era primul cuvânt rostit de un copil evreu pentru că este foarte ușor de pronunțat. Când Domnul Isus era în prezența Tatălui Său, gingașa dragoste pe care o oferă adultul unui copil pentru a-i da putere, este ceea ce primea și El de la Tatăl Său. Iar tu poți avea aceeași experiență. Acesta este motivul pentru care Pavel a scris: „voi n-ați primit un duh de robie, ca sa mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!”
Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori” (Romani 8:15-17).
Scopul tău cel mai înalt în rugăciune ar trebui să fie părtășia profundă cu Dumnezeu.
