“Să n-o porți tu singur” (Numeri 11:17)
Moise i-a spus lui Dumnezeu: “Pentru ce “¦ ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?” (v. 11). Dumnezeu a răspuns: “Adună la Mine șaptezeci de bărbați”¦ voi lua din duhul care este peste tine, și-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, și să n-o porți tu singur” (v. 16-17).
Identifică-ți darurile date de Dumnezeu ție și apoi împarte responsabilitățile celor ce au daruri în domeniile în care tu ești slab. Fiecare lider are îndatoriri și în domenii în care are puțină competență sau deloc. Și când încearcă să-și exercite autoritatea în acele domenii, el constituie o piedică pentru tot și pentru toți care se află sub autoritatea lui. Mai direct spus, există lucruri pentru care ești răspunzător și la care nu te vei pricepe niciodată și în care nu trebuie să-ți bagi nasul, ci să-i lași pe alții! De ce ne este atât de greu să facem lucrul acesta?
1) Din mândrie. Succesul te intoxică, iar oamenii intoxicați nu gândesc prea clar. Noi presupunem că abilitățile noastre sunt mai largi decât sunt ele de fapt. Recunoașterea slăbiciunii nu te face mai puțin eficient; ci doar confirmă ceea ce toți din jurul tău știu deja!
2) Din ignorantă. Nu ne place să delegăm altora domeniile noastre de slăbiciune deoarece credem că toată lumea urăște să facă ceea ce noi urâm să facem. Nu e așa. Îi lași pe alții să strălucească; limitările tale sunt oportunități pentru ei.
3) Dintr-un spirit de independentă. Noi credem că dacă lucrurile trebuie făcute “bine”, noi trebuie să le facem. Dar liderul nu e doar pentru a duce la îndeplinire lucrurile singur; ci pentru a le duce la îndeplinire și prin alții. Dacă nu găsești pe nimeni căruia să-i încredințezi anumite lucruri, uită-te în oglindă! Cei ce te urmează sunt exact acolo unde i-ai dus! Dacă nu ai cui să-i delegi lucruri, ghici cine trebuie să se schimbe?
