“Si orice faceti, cu cuvântul sau cu fapta, sa faceti totul în Numele Domnului Isus, si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal.” Coloseni 3.17
Nu stim daca femeia din istorisirea de ieri a facut fapta ei buna dintr-un spirit umanitar, sau cu dorinta ca prin fapte bune sa fie placuta lui Dumnezeu, sau a facut-o în Numele Mântuitorului. În ziua judecatii divine se va arata ce a inspirat-o pe aceasta femeie.
Faptele bune sunt de folos pentru oameni si ei ne pot rasplati efortul prin aplauze, diplome, aprecieri. Pentru ca o fapta buna sa-si primeasca dreapta rasplatire din partea lui Dumnezeu, ea trebuie facuta în perimetrul credintei. Numai o persoana care Îl are pe Isus ca Mântuitor al sau personal, poate face o fapta buna în Numele Sau. O astfel de persoana va auzi vocea Mântuitorului, spunând: “Adevarat va spun ca, ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” (Matei 25.40).
Sunt persoane care fac fapte bune în speranta ca ar putea contribui la mântuirea sufletului lor, Dumnezeu fiindu-le dator sa-i rasplateasca. Dumnezeu este suveran si El nu datoreaza nimanui nimic: “Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”¦” (Romani 11.35). Sa retinem: Orice fapta buna facuta în Numele Domnului Isus îsi va primi dreapta rasplatire.
