“Noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu” (2 Corinteni 1:4)
Dintre toate numele date lui Dumnezeu în Scriptură, nici unul nu e mai alinător decât “Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (v. 3-4).
Să remarcăm expresia: “oricărei mângâieri”. Asta înseamnă că nu există excepții și margini ale mângâierii lui Dumnezeu, indiferent cât de înspăimântătoare sunt împrejurările în care te găsești. Mângâierea este numele și natura lui Dumnezeu; e ceea ce este El și ceea ce dorește El să facă în mod natural! Nu te poți apropia de El fără să fii mângâiat.
Lipsa mângâierii duce la ruperea relației cu Dumnezeu, de obicei rezultatul lipsei de credință. Tu poți cunoaște pe cale intelectuală că El este “Dumnezeul oricărei mângâieri”, dar să nu te simți mângâiat din cauza îndoielilor tale. Domnul Isus le-a spus orbilor care au venit la El pentru a fi vindecați: “Facă-vi-se după credința voastră” (Matei 9:29).
“Cunoașterea” necesită “credință” înainte de a experimenta mângâiere. Sentimentul vine în urma credinței, nu viceversa! Să presupunem că te duci în prima ta croazieră pe ocean și ai anumite îngrijorări în privința siguranței.
Căpitanul te asigură că este un veteran calificat și că vasul este ultima apariție în domeniu, dotat cu mijloace moderne de comunicare și echipament de siguranță. În cazul în care, ca majoritatea creștinilor, refuzi să-l crezi până nu simți și vezi cu ochii, probabil vei dori debarcarea sau îți vei petrece întreaga călătorie bolnav de îngrijorare.
Dar, dacă te hotărăști să crezi cuvintele căpitanului, vei simți curând cum dispare teama și se instalează liniștea! Astăzi, hotărăște-te să te încrezi în “Căpetenia mântuirii noastre” care ne promite că ne va “mângâia în toate necazurile noastre” și vei experimenta liniștea oferită de El.
