“Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14)
Nu-ți vei atinge potențialul maxim când standardele pe care ți le-au fixat alții sunt mai înalte decât cele pe care ti le-ai fixat singur. Fostul jucător de baschet Bill Bradley a mers într-un cantonament de vară la vârsta de cincisprezece ani. Cât timp a stat acolo, faimosul jucător de baschet, Ed Macauley i-a spus: “Dacă nu te străduiești să joci la capacitatea ta maximă, va veni altul cu același talent, dar care va da randamentul maxim, iar într-o zi când veți fi adversari, el va fi în avantaj”. Nici criticii tăi și nici cei cu care concurezi nu ar trebui să-ți stabilească standardul. Profesorul de psihologie Jon Johnston arată care este diferența dintre succes și excelență: “Succesul ne stabilește valoarea în comparație cu alții, excelența ne măsoară valoarea în raport cu propriul nostru potențial. Succesul garantează o răsplată pentru câțiva, dar este visul celor mulți. Excelența este disponibilă pentru toate ființele umane, dar este acceptată numai de câțiva”.
În viața lui Hristos există un moment mai deosebit: “Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui” (loan 18:19). Despre învățătura Sa, El a putut să spună: “întreabă pe cei ce M-au auzit” (loan 18:21), dar despre ucenicii săi nu a spus nimic, pentru că toți L-au părăsit. Când suntem întrebați despre credința noastră, putem spune noi: “întreabă-i pe cei care mă cunosc?” Ești tu cunoscut pentru viața ta lipsită de entuziasm și de impact sau poți tu afirma ca Pavel: “Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu?” Te lupți tu pentru exceÂlență?
