“Vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19)
Citim: “Isus a văzut”¦ pe Simon “¦ și pe “¦ Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: “Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni” (v. 18-19). Pentru a-L urma pe Hristos, trebuie să înveți cum să pescuiești oameni și apoi să o faci!
Max Lucado a crescut pescuind. El a spus: “Plecam “¦ visând să fie soare. Dar în dimineața următoare era înnorat, iar lacul era un munte de valuri înspumate. Era imposibil să pescuim. A doua zi, a fost ger! Am încercat să fim veseli, dar am început să observ că Mark avea câteva defecte de personalitate. Tata era țâfnos. Nimic nu e ca atunci când stai cu cineva și-i vezi adevărata față! Când ne-am trezit în dimineața următoare era lapoviță “¦ eram sleiți și morocănoși. Mark a devenit și mai insuportabil. Tata nu reușea să facă nimic cum trebuie și când ne-a anunțat că mergem acasă, nimeni nu a obiectat. Când energia destinată pescuitului este folosită pentru plăsmuirea problemelor, în loc să aruncăm năvoadele, aruncăm pietre. În loc să ne dăm o mână de ajutor, arătăm cu degetul în semn de acuzare.
În loc să fim pescari ai celor pierduți, devenim critici ai celor mântuiți. În loc să-i ajutăm pe cei ce pescuiesc, îi rănim pe cei ce vor să ajute. Urmarea? Biserici dezbinate. Mărturii rele. Inimi zdrobite. Lupte legaliste. Dar când cei chemați să pescuiască pescuiesc ““ ei se dezvoltă. Nimic nu unește soldații ca o sarcină comună. Lasă-i să stea în cazarmă și ei inventează lucruri de care să se plângă. Patul din cazarmă va fi prea tare, mâncarea prea rece, conducerea prea dură. Pune aceeași soldați în tranșee și lasă-i să tragă câteva gloanțe și barăcile plictisitoare vor părea un adăpost.
Data viitoare când provocările te ispitesc să stai înăuntru, ieși afară! Când cei ce sunt chemați să pescuiască nu pescuiesc, ei plăsmuiesc probleme. Ești tu un bun pescar?
