„După ce lI s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor” (Faptele Apostolilor 4:23)
Cu toții avem „propriile noastre tovărășii”. E locul în care ne simțim ca și acasă. Este opțiunea spre care gravităm în mod natural când avem de ales.
Marele învățător biblic A.W. Tozer a spus odată: „Lucrul important despre un om nu este unde merge când este constrâns, ci unde merge când e liber să meargă oriunde dorește”. Apostolii s-au dus la închisoare siliți, dar când li s-a redat libertatea, ei au ales să se întoarcă „la ai lor”, la credincioșii care se rugau.
Ce descoperire! Alegerile clare din viață – nu obligațiile -ne descoperă adevăratul nostru caracter. Să ne gândim la o ilustrație din viața reală. Duminică lipsești de la biserică. Ce faci și unde mergi? Dacă ai suferit o operație, absența ta arată că ești bolnav și obligat să lipsești de la biserică. Cu toate acestea, dacă te afli acasă, la iarbă verde sau la piață, asta spune altceva.
Presupunând că nu ești într-un concediu bine-meritat, știm că ai ales să sari peste biserică în favoarea tovărășiei „alor tăi” – prietenii tăi care sunt ca și tine. Alegerea ta de a face orice altceva în loc să mergi să te rogi a devenit un obicei? Dacă da, ești în pragul alunecării spre „părăsirea adunării… cum au unii obicei” (Evrei 10:25).
Obiceiurile nu sunt produsul unei singure alegeri – ci ele sunt produsul unor alegeri repetate care au devenit, în cele din urmă, răspunsuri automate.
Cum poți știi care e adevărata ta stare spirituală? Prin tovărășiile în care te găsești și prin alegerile pe care le faci. Când ești liber să pleci, unde alegi să te duci? A cui tovărășie o preferi?
